preţul real


DSCN6599

Salariile obişnuite aferente muncii depind, peste tot, de contractul realizat între aceste două părţi, ale căror interese coincid, fără îndoială. Muncitorii doresc să fie plătiţi cât de mult, iar patronii, să dea cât de puţin posibil. Nu este dificil de prevăzut care dintre cele două părţi trebuie că are, cu orice ocazie obişnuită, un avantaj în această dispută, forţând-o pe cealaltă, să-i accepte termenele.
Un latifundiar, un fermier, un patron de manufactură sau comerciant, chiar dacă n-ar angaja niciun muncitor, ar putea trăi, în general, un an sau chiar doi de pe urma capitalului obţinut anterior. Însă mulţi muncitori n-ar putea subzista nicio săptămână şi cu greu s-ar găsi câţiva care să subziste un an întreg fără să fie angajaţi. Pe termen lung, muncitorul poate fi la fel de necesar patronului său, precum este patronul pentru muncitor – dar necesitatea nu este atât de urgentă. Rareori se aude ca patronii să se asocieze, pe când muncitorii se asociază frecvent. Dar dacă cineva şi-ar imagina, auzind aceste lucruri, că patronii se asociază rar, ştie la fel de puţin despre mersul lucrurilor pe lumea asta ca şi despre acest subiect. Patronii se află, oriunde şi oricând, într-un fel de asociaţie tacită, dar constantă şi uniformă, în scopul de a nu creşte salariile aferente peste rata lor actuală. Să nesocoteşti această asociaţie reprezintă cea mai nefericită acţiune, patronul fiind privit cu reproş de către vecinii sau confraţii săi. Despre această asociaţie auzim rareori, e adevărat, pentru că ea reprezintă starea obişnuită şi, ar spune unii, naturală a lucruriloe despre care nimeni nu aude niciodată nimic. 

DSCN6620.JPG

8 comentarii

  1. Avem explicații savante sau profane pentru anormalitatea …normală. Este normală anormalitatea deoarece ceea ce ESTE…ESTE, nu poate fi altfel, că dacă se putea…era altfel.
    Totuși, ne putem MĂCAR imagina o lume în care administratorii întreprinderilor să fie doar administratori, nu patroni, administratori care să gestioneze bunăstarea, nu profitul obținut în urma exploatării? Ne putem imagina o lume care să funcționeze corect, adică munca să aibe o valoare corectă, stabilită in urma unor criterii precise, unice ? O lume fără exploatați și exploatatori, în care exploatarea să fie încriminată de lege, nu legiferată, ca acum ? Dacă nici măcar nu ne putem imagina, dori, spera la o asemenea de lume, de ce ne mirăm de normalitatea anormală a lumii noastre?

    Apreciat de 1 persoană

    1. pai mai mult la noi ii asa, dar incet incet se schimba situatia, globalizarea e benefica … personal nu imi fac probleme, pentru ca, in momentul in care simt ca nu mai am beneficii, am zburat… cel mai important este sa investesc in mine (in acumularea de informatii utile) si sa-mi pastrez sanatatea :)… ziceam de pretul real pentru ca ma intristez cateodata cand doresc sa-mi achizitionez ceva si nu imi permit si totusi am depus ceva efort si ar trebui sa-mi permit :)

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la calinakimu Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s