linghişpir


eleAm căutat în literatura ştiinţelor cognitive un studiu despre “orbirea faţă de viitor” şi nu am găsit nimic. Dar în literatura referitoare la fericire am găsit o examinare a erorilor cronice pe care le comitem atunci când prezicem şi care ne fac fericiţi.

Această eroare de predicţie funcţionează în modul următor. Vă pregătiţi să cumpăraţi o maşină nouă. Vă va schimba viaţa, vă va conferi un statut mai înalt şi vă va transforma naveta într-o vacanţă. Este atât de silenţioasă, încât nu vă daţi seama dacă motorul e pornit, aşa că puteţi asculta nocturne de Rahmaninov pe autostradă. Această maşină vă va aşeza pentru totdeauna pe un platou înalt al mulţumirii. De câte ori vă vor vedea, oamenii îşi vor spune: “Are o maşină minunată.” Totuşi, uitaţi că ultima oară când aţi cumpărat o maşină aţi avut aceleaşi aşteptări. Nu anticipaţi faptul că efectul unei maşini noi se va risipi în cele din urmă, iar dumneavoastră veţi reveni la condiţia anterioară, aşa cum s-a întâmplat şi ultima dată. La câteva săptămâni după ce veţi pleca de la salon cu noua maşină, totul va deveni obişnuit. Dacă v-aţi fi aşteptat la asta, probabil că n-aţi mai fi cumpărat-o.

Psihologii au studiat acest tip de predicţie eronată a evenimentelor plăcute şi neplăcute. Supraestimăm efectele pe care ambele tipuri de evenimente viitoare le au asupra vieţii noastre. Se pare că avem o hibă psihologică din cauza căreia procedăm astfel. Danny Kahneman numeşte această hibă “utilitate anticipată”, iar Dan Gilbert “prognoza afectivă”.

Supraestimăm grosier durata efectului nenorocirilor asupra vieţii noastre. Ne gândim că pierderea norocului sau a poziţiei actuale va fi devastatoare, dar probabil ne înşelăm. Mult mai probabil, ne vom adapta la orice, aşa cum am făcut-o poate şi după nenorociri trecute. S-ar putea să simţim un junghi, dar nu va fi deloc atât de rău pe cât ne-am aşteptat. Acest tip de predicţie greşită poate avea un scop: să ne motiveze să întreprindem acţiuni importante (cum ar fi cumpărarea unei maşini noi sau îmbogăţirea) şi să ne împiedice să ne asumăm anumite riscuri care nu sunt necesare.

Reclame

3 comentarii

  1. Poate că facem asumpții greșite ca să avem din ce învăța… Și da, ne repetăm greșelile cât timp nu am învățat din ele. Apoi se termină totul cu o bătrânețe (dacă suntem norocoși) și… să sperăm că nu o luăm de la capăt :)

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cu siguranță așa este. Mai ales ceea ce privește îmbogățirea și acumularea fără logică. Se pare că ne-am specializat să ne asumăm anumite riscuri care nu sunt necesare și chiar am devenit dependenți de asta. Nu cumva să fie capra vecinului mai mare decât a noastră. Dar nu realizăm că de fapt este tot… capră!

    Apreciat de 1 persoană

    1. mi se pare amuzant ca ne cumparam unele lucruri ca sa fim mai fericiti si uitam ca am mai facut acest lucru si nu ne-a iesit ( adica am iesit cam scump comparativ cu durata fericirii obtinute … :) ) . Partea cu imbogatirea din cauza tristetii mi se pare mai benefica decat sa te torturezi …sau sa-i torturezi pe altii…

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la Iustina Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s