pâine


Principala noastră treabă nu este să vedem ce se zăreşte înceţoşat în depărtare, ci ceea ce ne stă clar la îndemână.

Cu câteva luni înainte de a vorbi la Yale, Sir William Osler traversase Atlanticul pe un pachebot mare, unde căpitanul, stând pe punte, putea apăsa un buton şi – gata! – activa un mecanism şi diferitele părţi ale vaporului erau imediat izolate unele faţă de celelalte – izolate în compartimente etanşe, în care nu putea să pătrundă apa. “Fiecare dintre voi”, le-a spus doctorul Osler studenţilor de la Yale, “este o structură mult mai minunată decât pachebotul şi este destinat unei călătorii mai lungi. Vă îndemn să învăţaţi să controlaţi maşinăria în aşa fel încât să trăiţi în <<compartimente etanşe de timp>>, acesta fiind modul cel mai bun de a vă asigura siguranţa voiajului. Urcaţi pe punte şi asiguraţi-vă că pereţii despărţitori principali sunt în stare de funcţionare. Atingeţi un buton şi auziţi, la fiecare nivel al vieţii, cum se închid uşile de fier, lăsând afară Trecutul – zilele moarte de ieri. Atingeţi alt buton şi izolaţi, printr-o cortină metalică, Viitorul – zilele, nenăscute încă, de mâine.

Astfel veţi fi în siguranţă – în siguranţă pe ziua de astăzi!…

Încărcătura zilei de mâine, adăugată celei de ieri şi dusă astăzi îl face şi pe cel mai puternic să se poticnească. Izolaţi viitorul la fel de etanş ca şi trecutul… Viitorul este astăzi… Nu există mâine. Ziua mântuirii omului este acum. Risipă de energie, tulburările mintale, îngijorarea însoţesc paşii celui neliniştit din cauza viitorului… Izolaţi apoi pereţii de la pupa şi de la prora şi pregătiţi-vă să cultivaţi obişnuinţa de a vă trăi viaţa în <<compartimente etanşe de timp>>.”

Voia oare doctorul Osler să spună că nu ar trebui să facem niciun efort pentru pregătirea zilei de mâine? Nu. Câtuşi de puţin. Sugera însă că modalitatea cea mai bună de a te pregăti pentru mâine este strădania, plină de inteligenţă şi de entuziasm, de a-ţi îndeplini  munca de astăzi. Numai aşa te poţi pregăti pentru viitor.

Sir William Osler i-a îndemnat pe studenţii de la Yale să-şi înceapă ziua cu rugăciunea lui Hristos: “Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.”

Ţineţi minte că rugăciunea cere numai pâinea pentru astăzi. Nu se plânge de pâinea cea veche, pe care am fost nevoiţi să o mâncăm ieri; şi nu spune: “O, Doamne, n-a prea plouat în ultima vremea şi s-ar putea să fie secetă la vară – şi-atunci, de unde o să am pâine la toamnă – sau, dacă îmi pierd slujba – o, Doamne, cum mai fac atunci rost de pâine?”

grains

 

Nu, rugăciunea ne învaţă să cerem numai pâinea pentru astăzi. Pâinea de astăzi este singurul fel de pâine pe care îl putem mânca.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s