presimţiri


O să vă povestesc, bunăoară, ideea care mă obsedează de mai mulţi ani şi pe care cred că o simt acum destul de bine conturată. V-o povestesc acum, pentru că precis că, atunci când o voi scrie, nu ştiu când, dumneavoastră o veţi găsi cu desăvârşire diferită şi veţi putea vedea cum a evoluat. Imaginaţi-vă un sat foarte mic unde trăieşte o femeie care are doi copii: un băiat de şaptesprezece ani şi o fată care n-a împlinit paisprezece. Le dă copiilor gustarea de dimineaţă şi pe faţă i se citeşte o adâncă îngrijorare. Copiii o întreabă ce-a păţit, şi ea le răspunde: “Nu ştiu, dar m-am trezit cu gândul că în satul asta o să se petreacă ceva foarte grav”.

Ei o iau peste picior, spun că sunt presimţiri de babă, se mai întâmplă. Băiatul pleacă să joace biliard şi, în clipa în care încearcă un carambol extrem de simplu, adversarul îi zice: “Mă prind pe un peso că dai greş”. Râd cu toţii, el râde, încearcă şi nu nimereşte. Îi plăteşte un peso, şi celălalt îl întreabă: “Dar ce-ai păţit, era doar o lovitură atât de uşoară?” Îi răspunde: “E drept, însă sunt încă impresionat de cuvintele pe care mi le-a spus mama azi-dimineaţă cum că în satul asta o să se petreacă ceva grav”. Râd cu toţii de el, iar cel care a câştigat un peso se întoarce acasă, unde maică-sa era cu o verişoară sau o nepoată, mă rog, ce rudă o fi fost. Fericit, tânărul spune: “Am câştigat peso-ul ăsta de la Damaso cum nu se poate mai uşor, fiindcă-i un prost”. “Şi de ce-i un prost?” Răspunde: “Măi să fie, fiindcă n-a fost în stare să nimerească un carambol foarte simplu, cu gândul la îngrijorarea maică-sii care s-a trezit azi cu presimţirea că în satul ăsta o să se petreacă ceva grav”.

Atunci, mama îi spune: “Nu lua în râs presimţirile bătrânilor, că uneori se adeveresc”. Ruda lor aude şi pleacă să cumpere carne. Îi zice măcelarului: “Dă-mi o livră de carne” şi, în vreme ce el se apucă să taie, ea mai spune: “Nu, pune-mi două, că se zice că la noi o să se petreacă ceva grav, şi-i mai bine să fim pregătiţi”. Măcelarul îi dă carne şi, când vine altă femeie să cumpere o livră de carne, o sfătuieşte: “Luaţi două, fiindcă tot vin oameni spunând că o să se petreacă în sat ceva grav şi se pregătesc cumpărând de toate”.

Atunci, femeia îi spune: “Am copii mulţi; mai bine da-mi patru livre”. Ia cele patru livre şi, ca să nu mai lungesc povestea, o să vă spun că într-o jumătate de oră măcelarul îşi termină stocul de carne, mai taie o vacă, vinde toată carnea, şi zvonul se răspândeşte. Vine clipa în care toţi sătenii aşteaptă să se întâmple ceva. Îşi lasă treburile baltă şi, pe neaşteptate, la ora două, se face cald ca de obicei. Cineva spune: “Vă daţi seama ce cald s-a făcut?” “Păi, în satul ăsta a fost mereu cald”. Atât de cald că în sat toţi lăutarii aveau instrumentele date cu catran şi cântau întodeauna la umbră pentru că, de stăteau la soare, se desfăceau în bucăţi. “Totuşi- spune un bărbat –niciodată n-a fost atât de cald la ora asta. Nu atât de cald ca acum.”Dintr-odată, în satul pustiu, în piaţa pustie, coboară din văzduh o pasăre, şi vestea se răspândeşte: “E o pasăre în piaţă”. Şi toată lumea vine înspăimântată să vadă pasărea.

“Dar, oameni buni, mereu au fost păsărele care se lasă din văzduh.” “Da, dar nicicând la ora asta.” Vine un moment în care încordarea e atât de mare pentru săteni încât toţi îşi doresc cu disperare să plece din sat, dar n-au curajul s-o facă. “Eu sunt un bărbat adevărat – strigă unul-, eu plec.” Îşi ia calabalâcul, copiii, animalele, urcă totul într-o căruţă şi o apucă pe uliţa cea mare, unde bieţii săteni stăteau şi se uitau la el. Până când spun şi ei: “Dacă ăsta se încumete să plece, plecăm şi noi” şi încep să părăsească de-a binele satul. Îşi iau lucrurile, animalele, tot. Iar unul dintre ultimii care părăsesc satul zice:”Să nu se abată nenorocirea peste ce-a mai rămas din casa noastră” şi atunci dă foc casei şi alţii le dau şi ei foc caselor lor. O rup la fugă, cuprinşi de o panică îngrozitoare, ca într-un exod la război, şi în mijlocul lor era femeia care avusese presimţirea, strigând:

“Am spus eu că o să se petreacă ceva foarte grav, şi mi-au zis că sunt nebună”.

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s