Autor: Ele

poveste

Găinușa Roșie

Intr-o buna zi, in timp ce scurma pamintul cu ciocul Gainusa Rosie gasi un bob de griu.
„Acest bob de griu trebuie plantat”, zise ea. „Cine va planta bobul asta de griu?”
„Eu nu”, zise Rata.
„Eu nu”, zise Pisica.
„Eu nu”, zise Ciinele.
„Atunci il voi planta eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.

In curind griul crescu inalt si galben.
„Griul este copt”, zise Gainusa Rosie. „Cine va secera griul asta?”
„Eu nu”, zise Rata.
„Eu nu”, zise Pisica.
„Eu nu”, zise Ciinele.
„Atunci il voi secera eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.

Cind griul fu secerat, Gainusa Rosie intreba: „Cine va treiera griul asta?”
„Eu nu”, zise Rata.
„Eu nu”, zise Pisica.
„Eu nu”, zise Ciinele.
„Atunci il voi treiera eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.

Cind griul fu treierat, Gainusa Rosie intreba: „Cine va duce griul asta la moara?”
„Eu nu”, zise Rata.
„Eu nu”, zise Pisica.
„Eu nu”, zise Ciinele.
„Atunci eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.

Ea duse griul la moara si-l macina si facu faina. Apoi ea intreba: „Cine va framinta si coace piine?”
„Eu nu”, zise Rata.
„Eu nu”, zise Pisica.
„Eu nu”, zise Ciinele.
„Atunci eu”, zise Gainusa Rosie. Si asta facu.

Ea framinta si coapse piine. Apoi intreba: „Cine va minca aceasta piine?”
„Ooo, eu o voi minca”, zise Rata.
„Si eu”, zise Pisica.
„Si eu”, zise Ciinele.
„NU, NU!” zise Gainusa Rosie. „Eu voi face asta”. Si asta facu.

Job in Cannon.

 

zece

Cineva călătorise îndelung pe mare și pe uscat ca să ajungă în pustie, la un bătrân cu mare faimă.

–  Spune-mi, ce minuni face bătrânul vostru? – l-a întrebat el pe un călugăr mai tânăr.

– Depinde ce numești minune – a răspuns acela. La voi se socoate a fi minune dacă Dumnezeu împlinește voia cuiva, pe când la noi se socoate a fi minune dacă cineva împlinește voia lui Dumnezeu…

 

 

avva

duhul-sfant-prezent-in-toata-creatia  există o regulă și o lege a providenței așezată în făpturi, potrivit căreia cei ce s-au arătat nerecunoscători pentru bunurile primite sunt povățuiți spre recunoștință prin cele potrivnice, trebuind să facă experiența celor contrare ca să cunoască puterea dumnezeiască care le-a dăruit bunurile. Și s-a rânduit așa ca nu cumva, îngăduindu-ni-se de providență să ne păstrăm neclintită părerea de noi înșine pentru faptele cele bune, să ne rostogolim în dispoziția opusă a mândriei, socotind virtutea și cunoștința ca izbânzi firești ale noastre, nu ca daruri dobândite prin har.

 

slava deșartă/mândrie

a4c5a-maicaCare ar fi diferența dintre slava deșartă și mândrie?

Slava deșartă e centrată pe o umflare a egoului și o preocupare ca cei din jur să te privească:”M-ai văzut? Ai văzut? Mă vezi?”, preocuparea de a fi admirat, lăudat, onorat, ales, preferat de ceilalți. Atunci sunt robul privirilor tale și alor mele, fac tot ce pot ca tu să mă privești admirativ și ca eu să fiu încântat de felul în care mă privești tu. Pe când în mândrie nu mai am nevoie de tine. Îmi ajunge că eu sunt mulțumit, încântat de mine. Atunci sunt mândru de mine, îmi atribui toate calitățile- ce nu am, îmi imaginez că am – și nu mai am nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva.

Mândria îl exclude pe aproapele, iar slava deșartă are nevoie de aproapele.

Slava deșartă –  se manifestă atât în tehnici de a-i provoca pe ceilalți să ne laude, cât și prin tehnici, metode și cuvinte prin care îi obligăm pe unii să-i coboare pe cei din fața noastră. Fie îi coborâm noi, fie îi obligăm pe ceilalți să-i vadă mai răi, mai proști… Avem multe activități de înjosire, de punere în inferioritate a adversarului nostru care este aproapele  –  și care ar putea să-mi fure lauda sau să nu mă laude. Dacă vreau să mă vindec, puterile pe care le folosesc în aceste activități de înjosire trebuie să le mut în cuvinte și acte inverse.

Atunci când sunt bolnavă de slavă deșartă și tu îmi spui că sunt proastă, pe mine mă doare. Atunci când sunt mândră și-mi spui că sunt proastă, o să zic:”Sărmanul! Iartă-l, Doamne, că nu știe ce spune!”

Aceasta este mândria – nu exiști, nimic din ce spui nu ajunge la mine. Aproape că nu mai am nevoie nici să mă lauzi, pentru că atunci când sunt foarte mândră, laudele tale sunt atât de puține, și nu știi să mă lauzi bine, și “ M-ai lăudat cinci minute și te-ai dus să fumezi! N-ai stat tot timpul în extaz”…. Doamne, iartă-mă! :)

Apoi mai vine cineva și ne spune, mai aruncă cu câte o piatră … De aceea un remediu este să te apleci asupra oricărei acuzații, asupra oricărei învinuiri, asupra oricărei jigniri – chiar dacă nu simți că e bună-, ca asupra unui leac bun. Și să zici: “Doamne, dar dacă este adevărat? Pentru că nu știu eu care e adevărul, și de atâtea ori m-am înșelat, și mi s-a părut, încât nu am nicio dovadă. Și atunci atârn de mila Ta și Te rog, ajută-mă ca la fiecare contrarietate să accept că s-ar putea să fie adevărat.” Sau poate nu voi accepta, că nu pot, am și dovezi că nu e așa. Dar locul acesta pe care i-L fac lui Dumnezeu, acesta mă va ajuta.

task

Rugăciunea pentru toți ne învață ca și în viață să împărțim cele de trebuință cu ceilalți, ca și în viață să avem totul de obște și în unire, ca în toate să se vadă dragostea frățească, precum și ca fiecare să-și folosească darurile spre binele celorlalți așa cum poate, nu să-și ascundă talantul în pământ, nu să fie egoist și leneș. Ești înțelept? Dă sfat celui neîntelept. Ești cult? Învață pe cel neștiutor. Ești puternic? Ajută celui neputincios. Ești bogat? Ajută celui nevoiaș.

download

gând

Străduie-te să ajungi la simplitatea copilărească în purtarea cu oamenii și în rugăciunea către Dumnezeu. Simplitatea reprezintă cel mai mare bine și vrednicie a omului. Dumnezeu este cu desăvârșire simplu, fiindcă este cu desăvârșire duhovnicesc, cu desăvârșire bun. Fie ca nici sufletul tău să nu se  împartă între bine și rău.

ioan14

management

Pentru a-i îndruma pe alții, trebuie mai întâi să înveți a te conduce pe tine însuți. Când nu pot să mă stăpânesc pe mine însumi, când nu am în mine duhul stăpânirii, duhul blândeții, al sfințeniei, al iubirii și al dreptății  – atunci sunt un conducător rău.

bune maniere

Comportă-te acasă la fel de blând și de smerit cum te comporți în ospeție, în cercul oamenilor de viță nobilă sau de rang înalt, căci, în realitate, eșți un oaspete pe acest pământ.

inima

Fă-ți inima locaș permanent al credinței, nădejdii și iubirii.

res_bf968d6bf1870a2dda8aabb53402aa99_full

sfantul_ioan_de_kronstadt_2_0Neștiind intențiile și planurile lui Dumnezeu în privința noastră, adesea în necazuri, în întristări și în boli crâcnim împotriva lui Dumnezeu, reproșându-I că ne pedepsește peste puterile noastre și mai mult decât era vina noastră. După ce se sfârșesc necazurile sau cercetarea pedepsitoare a lui Dumnezeu, chiar și după o cercetare scurtă, ne convingem de faptul că necazul a fost pentru noi util și necesar. Căci ne-a făcut mai buni din punct de vedere moral și mai atenți la noi înșine, la nevoile noastre duhovnicești.

Dacă îmbrăcămintea frumoasă ar fi fost necesară nouă ca floarea pentru oricare plantă, atunci Tatăl Cel ceresc ne-ar fi înfrumusețat de o mie de ori mai bine decât trandafirii, crinii sau păunii. Dar știm  că haina noastră este un văl vremelnic sau un bandaj temporar pe rană. Fiindcă  haina a apărut în urma păcatului, atunci când  oamenii și-au cunoscut goliciunea.

Haosul se instalează atunci când predomină dezordinea în moralitatea umană, care este sufletul societății.

images

Care e diferența dintre stăpânul unei grădini de zarzavat și un prădător? Ce fac eu în grădina mea de zarzavat? O cultiv, o prășesc, o îngrijesc, ca să ajungă să se coacă roșiile, să se coacă ardeii, să se facă varza. Acestea le duc spre scopul lor. Pe când, dacă intru în grădina de zarzavat a altcuiva, pe care eu n-o cultiv, și iau de acolo cât pot mai mult, bag în buzunare, în sac, în traistă, și consum… Cam acestea ar fi atitudinile: de cultivator sau de prădător. Când sunt cultivator, eu simt că făptura crește în mâinile mele și că această putere de a crește nu e de la mine, ci mi-a dat-o Cineva. Cel care mi-a dat darul, mi-a dat sămânța și zice:” ei, uite, tu ești împreună creator cu Mine, căci ai să participi la dezvoltarea și îngrijirea acestei semințe.”

27325151-onion-wallpapers (1)

🎸

Relativitatea ne ajuta sa luam decizii in viata. Dar ne poate face si sa ne simtim nenorociti. De ce? Pentru ca invidia si gelozia rasar din comparatia intre soarta noastra si cea pe care au avut-o altii. 

-b-Opinii---b--Romania--la-micul-dejun--se-da-un-mar-gratis

Viata din epoca moderna determina ca acest cusur al nostru sa fie inca si mai pronuntat.

1.Acum cativa ani, de pilda, m-am intalnit cu unul dintre directorii uneia dintre cele mai mari companii de investitii din lume. Pe parcursul conversatiei noastre, el a mentionat ca unul dintre angajatii lui venise recent sa i se planga de salariul pe care il avea.

  • De cat timp esti in firma? l-a intrebat directorul meu pe tanarul in cauza
  • De trei ani. M-am angajat direct din colegiu, a sunat raspunsul.
  • Si cand ai venit la noi, cat te gandeai ca vei castiga peste trei ani?
  • Speram sa ajung cam la vreo suta de mii.
  • Directorul meu s-a uitat lung la tanar.
  • Bine, dar acum castigi aproape trei sute de mii, cum poti sa te plangi?
  • Pai…, s-a balbait tanarul angajat, stiti, ma gandesc ca stau in birou langa doi baieti care nu-s cu nimic mai buni decat mine, dar ei castiga trei sute zece mii pe an.

-b-Opinii---b--Romania--la-micul-dejun--se-da-un-mar-gratis

  1. Intr-un articol din presa de interes general, un medic povestea ca el a absolvit medicina de la Harvard cu visul de-a primi intr-o zi Premiul Nobel pentru cercetarile sale in domeniul cancerului. Acela era telul lui. Acela era visul lui. Dar, nu peste multi ani, el si-a dat seama ca vreo cativa dintre fostii lui colegi de facultate, angajati de firme de pe Wall Street ca analisti pentru investitii in domeniul medical, castiga mai multi bani decat el, care-si facea meseria de medic. Pana atunci, fusese multumit de cat castiga, dar, cand i-a auzit pe amicii lui laudandu-se cu iahturile si casele lor de vacanta, brusc, s-a simtit sarac. Drept care a luat-o pe alta cale in cariera lui profesionala – cea care trecea prin Wall Street. In momentul cand a sosit la reuniunea de douzeci de ani de la absolvire, castiga de zece ori mai mult decat majoritatea congenerilor lui ramasi in medicina. Nu a castigat Premiul Nobel, dar si-a implinit visul de-a obtine un salariu demn de Wall Street, de-a avea sansa sa nu se mai simta “sarac”.

Momeala:

Sa zicem ca tu esti singur, adica nu ai prietena, si vrei sa le pari atragator cat mai multor posibile partenere, la o viitoare reuniune dedicata celor singuri si in cautarea unui partener. Sfatul meu este sa iei cu tine un prieten care seama in esenta cu tine, adica are cam aceleasi caracteristici  fizice de baza, dar e nitelus mai putin atragator decat tine.

De ce? Pentru ca femeile pe care vrei tu sa le atragi vor avea dificultati sa te evalueze, daca nu exista tipi comparabili in jur. Dar daca esti comparat cu un – tu, adica amicul momeala, acest lucru va contribui enorm la a te face sa arati mai bine, nu doar prin comparatie cu el, ci si in general, adica in comparatie cu toti ceilalti barbati din jur.

Daca arta conversatie este cartea castigatoare, ai grija sa alegi pentru reuniune un amic care nu se ridica la inaltimea capacitatii tale de comunicare si a talentului tau de-a face remarci spirituale. Prin comparatie, tu vei straluci!

O observatie fundamentala: cei mai multi oameni nu stiu ce vor decat daca vad lucrul respectiv intr-un context.