adolf hitler – politica

politică

adolf-hitler

Când vorbesc cu oamenii, mai ales cu cei care încă nu au intrat în partid sau cu cei care tocmai se pregătesc să-l părăsească, vorbesc întotdeauna ca şi cum de decizia lui sau a ei depinde soarta naţiunii. Cu alte cuvinte, apelez la vanitatea şi ambiţia interlocutorului. Însă de îndată ce-mi reuşeşte acest lucru restul este uşor. Fiecare om, bogat sau sărac, are sentimentul interior al nemulţumirii de propria situaţie. În oameni, dormitează dorinţa de a face un ultim sacrificiu sau de a risca chiar o aventură, pentru ca să-şi confere vieţii o nouă direcţie. De exemplu, sunt gata să-şi cheltuiască ultimii bani, pentru un bilet la loterie. Încerc să le îndrept acest sentiment spre scopuri politice. Căci, în esenţă, orice mişcare politică se bazează pe dorinţa adepţilor ei, bărbaţi şi femei, de a schimba în bine propria lor situaţie şi sorţile copiilor şi nepoţilor. Cu cât mai jos se află oamenii pe scara ierarhiei sociale, cu atât mai puternică este năzuinţa lor de a fi părtaşi la o cauza măreaţă. (Adolf Hitler)