eficienta in 7 trepte – stephen covey

erori

Suntem liberi de a opta pentru o acţiune ori alta, însă nu putem opta pentru consecinţele acestor acţiuni. Consecinţele sunt guvernate de legi naturale. De pildă, putem hotărî să ne aşezăm înaintea unui tren accelerat, dar nu putem hotărî ceea ce se va întâmpla când vom fi loviţi de el.
Putem hotărî să nu fim oneşti într-o afacere. Consecinţele sociale vor varia după cum vom fi descoperiţi sau nu – însă consecinţele fireşti asupra caracterului nostru au un rezultat fix.
Comportamentul nostru este guvernat de legi naturale. O viaţă trăită în conformitate cu ele are consecinţe pozitive; a le viola duce la consecinţe negative. Suntem liberi de a opta pentru un răspuns sau altul în orice situaţie, dar tragem şi consecinţele aferente. “Ridici un capăt al băţului, se ridică şi celălalt.”
Au fost, fără îndoială, perioade în viaţa noastră când băţul pe care l-am ridicat s-a dovedit ulterior a fi cel greşit… Opţiunile noastre au avut consecinţe de care ne-am fi lipsit bucuros. Dacă am fi puşi din nou în situaţia de a alege, am proceda altfel.
A nu recunoaşte o greşeală, a nu o corecta, a nu trage concluzii de pe urma ei reprezintă o greşeală de alt ordin. În general, duce la autoiluzionare, la autojustificare, la minciuni raţionalizate (adresate sieşi şi altora). Acest tip de greşeală-camuflaj o accentuează pe cea dintâi, dându-i o amploare disproporţională, şi se dovedeşte infinit mai dăunătoare.
Ceea ce ne lezează cel mai mult nu sunt acţiunile altora, nici chiar propriile noastre greşeli, ci felul în care reacţionăm la ele. A vâna şarpele care ne-a muşcat nu împiedică otrava să pătrundă în organism.
Răspunsul pe care-l dăm oricărei greşeli făcute de noi afectează calitatea etapei următoare. Pentru a împiedica greşelile să deformeze acele momente, trebuie să le acceptăm ca atare, să le cercetăm îndată, suprimându-le forţa nocivă.

Reclame

empatie

empathyInvestiţia afectivă pe care vrem să o facem poartă chipul propriilor noastre dorinţe şi nevoi – celor actuale sau celor dintr-o perioadă similară vieţii persoanelor în cauză. Şi dacă ele nu interpretează efortul nostru ca pe o depunere, suntem tentaţi să o luăm drept o respingere a bunelor noastre intenţii şi să renunţăm la eforturi. Regula de aur spune: „Fă altuia ce ţi-ar plăcea să ţi se facă ţie.” În aparenţă înseamnă o reciprocitate la nivel comportamental. Eu cred însă că mesajul e mult mai adânc: înseamnă a înţelege pe celălalt în ceea ce are el mai profund, mai singular – aşa cum am dori să fim înţeleşi şi noi – şi de a-l trata pornind de la această înţelegere.

Purtaţi-vă la fel cu toţi, purtându-vă cu fiecare în mod diferit.

treasure hunt

images (1)Să presupunem că vreţi să ajungeţi într-un anumit loc din centru oraşului Chicago. O hartă urbană a străzilor v-ar fi de mare folos pentru aceasta. Să zicem însă că vi s-a dat o hartă greşită. Dintr-o eroare tipografică, harta intitulată „Chicago” era de fapt o hartă a oraşului Detroit. Vă puteţi imagina frustrarea şi încercările zadarnice de a găsi adresa căutată?

Aţi putea, de pildă, să vă modificaţi comportamentul: un surplus de tensiune, o dublare a vitezei. Dar eforturile n-ar avea alt efect decât de a vă aduce mai rapid într-un loc greşit. Aţi putea să vă modificaţi atitudinea mentală – să gândiţi mai pozitiv, de exemplu. Dar tot n-aţi ajunge la destinaţie, cu singura deosebire că s-ar putea să nu vă enervati. Atitudinea ar fi atât de pozitivă, încât v-aţi simţi bine oriunde v-aţi afla. Fapt este că v-aţi rătăcit. Problema de bază nu are nimic de-a face cu comportamentul sau atitudinea adoptate. E strict legată de harta pe care o aveţi şi care e greşită.

Dacă aveţi harta cea bună a oraşului Chicago, abia atunci atenţia şi încordarea capătă un sens; iar când veţi întâlni în drum obstacole frustrante, abia atunci atitudinea adoptată va avea un rol de jucat. Însă prima şi cea mai importantă condiţie este harta corectă.