eugène ionesco – exercitii de conversatie

LA BRUTĂRIE

BRUTĂREASA, CLIENTUL, CLIENTA

Clienta intră. Clientul, sprijinindu-se în cot de tejghea, discută cu Brutăreasa.

  • CLIENTA: Bună ziua, doamnă, daţi-mi, vă rog, o baghetă mai rumenită.
  • CLIENTUL, către Brutăreasă: Ascultaţi-mă pe mine, doamnă, toată lumea ar trebui să înveţe să înoate. Un băieţel de cinci ani ar putea să înveţe în cinci lecţii. N-o să poată ajunge în larg, sigur, nu ştie încă destul de bine, pe de altă parte n-are destulă forţă, iar copiii, cum probabil v-aţi dat seama şi singură, n-au forţa adulţilor, cu câteva rare excepţii: Hercule, de pildă, care, copil fiind, a ucis şarpele care i s-a furişat în leagăn. Abia mai târziu, la maturitate, şi-a pierdut forţa din cauza lui Omphalos. La fel ca Samson, când i s-a tăiat părul.
  • BRUTĂREASA: Eu am un nepot care poate să ridice un sac de făină de o sută de kile. E-adevărat, n-are cinci ani, are douăzeci şi cinci. Ba nu, douăzeci şi patru. Unde mai pui că ştie să înoate ca orice copil de cinci ani.
  • CLIENTUL: Şi un tâmpit poate învăţa să înoate. Ar trebui măcar să ştie să facă pluta ca să se ţină la suprafaţă pe furtună.
  • BRUTĂREASA: Chiar dacă ştie să facă pluta, tot nu se poate menţine la suprafaţă dacă îl mănâncă rechinii.
  • CLIENTUL: A, păi aici intervine hazardul! Câţi automobilişti nu au accidente cu toate că ştiu să conducă!
  • CLIENTA: Iertaţi-mă, doamnă, îmi puteţi da o bagheta mai rumenită, sau o pâine împletită, pâine de secară, pâine neagră, pâine tranşată, un corn cu ciocolată?
  • BRUTĂREASA: Există şi automobilişti care se îneacă. Cad în apă cu maşina, n-o fac expres, bineînţeles, o manevră greşită; cine ar face-o expres? Şi totuşi se întâmplă.
  • CLIENTUL: Ce mai, toată lumea ar trebui să înveţe să înoate. Eu sunt instructor de înot.
  • CLIENTA, către Brutăreasă: Două ecleruri, o plăcintă, turtă dulce, trei cornuri calde, două plăcinte cu mere. Ba nu, uitaţi tot. Aş vrea pur şi simplu o baghetă vieneză, o pâinişoară cu lapte şi biscuiţi nesăraţi pentru soţul meu, care e obez. Eu prefer pâinea proaspătă, ba nu, pâinea veche.
  • CLIENTUL: Bătrânii la rândul lor pot şi trebuie să înveţe să înoate. Unii se trezesc prea târziu. Vor să înveţe să înoate chiar în clipa când se îneacă.
  • BRUTĂREASA: Nu-şi dau seama că-n clipa aia nu mai au timp?
  • CLIENTA: Ba nu, daţi-mi, vă rog, o pâine ţărănescă, nu prea coaptă, în sânge, aproape crudă. O coc eu acasă.
  • CLIENTUL, către Clientă: Zău, doamnă, lăsaţi-ne să terminăm ce-avem de vorbit, ce naiba, puteţi sta la coadă cinci minute. Am fost aici înaintea dumneavoastră, cu mult. Nu mai poate omul să schimbe o vorba. Ne-aţi făcut capul calendar cu pâinea dumneavoastră.
  • BRUTĂREASA: Nici nu ştie ce vrea. Cum deschide gura – şi ce-o mai deschide! – cum cere altceva.
  • CLIENTA: Mă grăbesc, doamnă.
  • CLIENTUL: Şi eu mă grăbesc.
  • BRUTĂREASA: Şi eu, toată lumea se grăbeşte.
  • CLIENTA: Doamnă, nu sunteţi deloc politicoasă cu clienţii.
  • BRUTĂREASA: Cum adică, n-avem şi noi dreptul să stăm puţin de vorbă (să facem un pic de conversaţie), asta-i culmea! Doar n-o să-mi interzici dumneata. Trăim într-o republică!
  • CLIENTA: Nu sunteţi deloc amabilă. Mă duc să cumpăr pâine de la brutarul de vizavi.
  • Iese
  • BRUTĂREASA: Îl sun să nu-i vândă.
  • CLIENTUL: Aşa-i trebuie.
Reclame

lecţie despre politeţe

Eugene-Ionesco

DOMNUL, DOAMNA, PRIMUL ŞOFER, AL DOILEA ŞOFER, O TRECĂTOARE, POLIŢISTUL

 
  • DOMNUL: Vai, doamnă, iertaţi-mă, îmi cer mii de scuze dacă adineauri v-am lovit (dacă v-am lovit) din greşeală. N-am făcut expres. E mare înghesuială. Vă doare?
  • DOAMNA: Deloc, domnule, nu face nimic, nu vă mai scuzaţi şi nu-mi cereţi iertare, abia m-aţi atins cu cotul.
  • PRIMUL ŞOFER, către al doilea şofer: Ce e bă, nu ştii să conduci? Dobitocule (umflatule, prăjină) era cât pe ce (gata-gata) să dai în mine cu maşina ta (cu rabla ta).
  • AL DOILEA ŞOFER, către Primul: De ce mă tutuiţi, domnule? Eu nu vă cunosc. Tu vii din stânga, eu din dreapta. E dreptul meu să trec. Nu suntem în Anglia (nu suntem englezoi). Habar n-ai de codul rutier. Pe deasupra, mai şi faci gură. Habar n-au de codul rutier şi fac gură. Cine naiba ţi-a dat (de unde ţi-ai luat) permisul ăla de conducere. L-ai câştigat la loz în plic?
  • PRIMUL ŞOFER: Da’ tu unde l-ai găsit, în lada de gunoi? La bistroul din colţ? În salata mă-tii? În bălării? Ţi-o fi lăsat bunicu-tău moştenire de împins roaba. Nici nu ţi-am atins maşina (rabla, căruţa).
  • AL DOILEA ŞOFER: Nu, dar puteai să mi-o atingi, cap pătrat (sau zevzecule)
  • PRIMUL ŞOFER: Cretinule (dobitocule, ramolitule, fleşcăitule etc.).
  • DOMNUL, către Doamna: Vai, doamnă, văd că v-aţi albit la faţă. V-am lovit. Recunoaşteţi. Ah, sunt de neiertat, stimată doamnă!
  • DOAMNA: Nu-i nimic, credeţi-mă, mi se-ntâmpla să mă albesc, din când în când, aşa, fără motiv.
  • DOMNUL: Doamnă, oh, doamnă, vă doare piciorul! V-am strivit degetul?
  • DOAMNA: Nu, domnule, de unde până unde? Mi l-am strivit singură când eram cu gândul aiurea (din neatenţie).
  • DOMNUL: Vai, doamnă, acum îmi dau seama că v-am băgat bastonul în ochi. Iertaţi-mă; bleg mai sunt!
  • DOAMNA: Nici vorbă domnule, e umbrela mea.
  • PRIMUL ŞOFER, către al Doilea: Îţi sparg moaca (fixonomia, fleanca). Îţi arăt eu ţie (îţi trag un şut în fund).
  • AL DOILEA ŞOFER, către Primul: Las’ că te-nvăţ eu să te porţi!
  • O TRECĂTOARE: Ajutor! Poliţia! Se omoară!
  • DOMNUL, către Doamna: Vai, doamnă, v-am scos ochiul. Vai, doamnă, chiar v-am lovit… vai doamnă, nu leşinaţi!…
  • DOAMNA: Da’ de unde, visez, mă prefac.
  • DOMNUL: Doamne Dumnezeule, şi-a pierdut cunoştinţa. Îmi pică-n braţe (dă ochii peste cap). Către trecători: Ajutaţi-mă s-o ţin şi haideţi să chemăm salvarea.
  • O TRECĂTOARE: Nu-i lăsaţi pe şoferi să se ia la bătaie! Se omoară!
  • POLIŢISTUL, către trecătoare: Nu vă băgaţi nasul unde nu vă fierbe oala, că (de nu) vă arestez.
  • (Teatru IX, Exerciţii de conversaţie, Eugène Ionesco)