Marie Haddou – Cum sa-ti intaresti increderea in tine

senin

Ecranul de ceaţă
Acest procedeu, simplu în principiu, este şi uşor de aplicat. Are unele proprietăţi asemănătoare cu ceaţa: este tenace, opac, neprezentând totodată vreo rezistenţă (în aparenţă). Dacă arunci o piatră, ea dispare, nu o mai găseşti şi totuşi acest gest nu va modifica ceaţa; toate eforturile de a încerca să o schimbi se vor dovedi zadarnice. Ca şi ceaţa, te poţi arăta tenace în faţa reproşurilor, fără să opui rezistenţă, astfel încât să-ţi descurajezi şi chiar să-ţi dezorientezi interlocutorul.
Această tehnică se dovedeşte utilă mai ales în situaţiile când celălalt emite reproşuri, se arată agresiv la adresa ta. În măsura în care pari să-l asculţi cu atenţie, dar nu reacţionezi, rămânând dacă nu pasiv, măcar indiferent, îl vei surprinde şi descumpăni, astfel vei dezamorsa conflictul.

ex:

  • Mătuşa ta are grijă din când în când de fiica ta, Cristelle. Şi, din când în când, trebuie să-i suporţi reflecţiile moralizatoare şi plicticoase. De data asta, te anunţă pe un ton melodramatic că paltonul Cristellei a rămas prea strâmt.

– Poartă paltonul de anul trecut.
– Chiar aşa.
– Nu se poate mişca în el, dacă e aşa de strâmt.
– Fără îndoială.
– Nu ţi-ai dat seama?
– Ba da, probabil.
– Mi se face milă când o văd cu haina asta prea mică pe ea.
– Este adevărat.
– Fetiţa asta arată ca o sărăntoacă.
– E posibil.
– Ar trebui să ai grijă.
– Ai dreptate.

Îţi păstrezi o atitudine olimpiană în faţa unei femei care încearcă să te culpabilizeze şi subînţelege că eşti o mama prea puţin atentă la aparenţe şi la nevoile copilului ei. Ecranul de ceaţă îţi permite astfel să previi o ceartă şi eventualele represalii din partea unei rude care te ajută când ai nevoie.

  • Paul face parte dintr-un atelier de pictură. Lisa, vecina lui de şevalet, îi critică de multe ori lucrările:

– Perspectiva nu e exactă.
– E părerea ta.
– N-ai copiat exact modelul.
– E adevărat, n-am copiat exact modelul.
– Ai putea să fii mai atent.
– Fără îndoială.
– Eşti împrăştiat.
– Exact.
– N-o să iei premii de pictură.
– Tot ce se poate.
– Ascultă, fă cum vrei.
– Ai dreptate.

Paul nu s-a lăsat antrenat într-o controversă care nu-l interesează. Admite faptele, dar subînţelege că-şi socoteşte activitatea o pură plăcere şi nu se pretinde un nou Picasso. În acest fel, remarcile supărătoare ale Lisei nu au nici un efect asupra lui. Rămâne calm şi senin şi nu se lasă nici destabilizat, nici umilit.

Reclame