💌

paisie-aghioritul-2a (1)Am observat că unii, deși sunt deștepți și înțeleg ceea ce este corect, susțin ceea ce este greșit, deoarece aceasta le convine. Și astfel își îndreptățesc patimile. Alții nu se îndreptățesc pe ei înșiși, dar cad în deznădejde la gândul că există în caracterul lor ceva de neîndreptat. Așa face diavolul: pe unul îl împiedică la sporirea duhovnicească prin îndreptățirea de sine, pe altul îl prinde cu sensibilitatea exagerată și-l aruncă în deznădejde.

(Sf. Paisie Aghioritul – Patimi și Virtuți)

post

clatiteThere are two reasons to fast. The first is to break our attachment to material things, of which food is the most central, and so compel us to depend on spiritual things. When we are eating regularly, food not only sustains our bodies, but provides pleasure and satisfaction. In itself there is nothing wrong with such pleasure. But when we do without food, we are reminded that the only true and lasting source of joy is spiritual. The second is to express solidarity with those whose poverty forces them to go hungry. We may fast from time to time as discipline; but many people fast continually because they have no money to buy food. If we are truly to show compassion to the poor, we must experience within our bodies the consequences of poverty. Fasting is thus an incentive toward generosity. And the money saved during a fast can readily be given to relieve the enforced hunger of others. (On living simply, The Golden Voice of John Chrysostom)

wheat_flour     

🔑

Those who love money are fierce in the pursuit of it, like wild animals pursuing their prey. They do no allow the ties of friendship to restrain them; they betray, cheat, or exploit their closest friends when there is gold and silver to be gained. Nor do they let the chains of conscience inhibit them; they learn to make their consciences as numb as fingers on a cold day. Even members of their own families may be used in their quest for wealth. Their eyes become blind to the suffering they cause, and their ears deaf to the cries of those whose lives are ruined by them. They imagine themselves to be free, pursuing their own interests without constraint. Yet in truth they are slaves to their own greed; and this greed only brings them misery. So they bring a double misery into the world, to those they exploit and to themselves. Worst of all, they are even grateful for their own greed; they give thanks that this desire for money motivates their actions and gives purpose to their lives. While they feel this gratitude, they can never escape.

milueste-i-pe-toti-saracii(On living simply, The Golden Voice of John Chrysostom) 

 

18.That men care more to observe the rules of grammar than the laws of God

In quest of the fame of eloquence, a man standing before a human judge, surrounded by a human throng, declaimingunnamed (1) against his enemy with fiercest hatred, will take heed most watchfully lest, by an error of the tongue, he murder the word ‘human being’; but takes no heed lest, through the fury of his spirit, he murder the real human being. (Confessions of Saint Augustine)

(mai mult…)

serviciul militar

unnamedOricât ar părea de ciudat, este adevărat că venim în lumea aceasta nu ca să petrecem în ea, ci ca să ne izbăvim de ea – în același fel cum oamenii merg la război nu ca să petreacă în război ci ca să se izbăvească de el! Oamenii merg la război în nădejdea unui bine mai mare decât războiul; noi venim în viața asta pentru un bine mai mare decât viața. Noi venim în viața asta pentru o viață mai bună și mai trainică. Adevărații creștini nu au socotit niciodată viața asta altceva decât un serviciu militar. Fiecare ostaș trebuie să-și împlinească serviciul militar și să plece acasă. (Sf. Nicolae Velimirovici)

post

Paharul plăcerii

Dacă ți-ar întinde cineva un pocal de aur cu cel mai bun vin din lume și ți-ar spune: „Bea, însă vezi că la fund se află un scorpion,” ai bea oare? În orice pahar al plăcerii pământești se găsește un scorpion la fund. Și, din nefericire, aceste pahare sunt atât de mici, încât scorpionul este întodeauna aproape de buze. (Sf. Nicolae Velimirovici)

download

Slava

Nimic  nu-i face pe oameni atât de nesăbuiți și de călcători de lege cât faptul că sunt legați de părerea lumii, și nimic nu-i face mai puternici și mai virtuoși cât disprețuirea acestei păreri lumești. Sf Ioan Gură de Aur

(mai mult…)

zece

Cineva călătorise îndelung pe mare și pe uscat ca să ajungă în pustie, la un bătrân cu mare faimă.

–  Spune-mi, ce minuni face bătrânul vostru? – l-a întrebat el pe un călugăr mai tânăr.

– Depinde ce numești minune – a răspuns acela. La voi se socoate a fi minune dacă Dumnezeu împlinește voia cuiva, pe când la noi se socoate a fi minune dacă cineva împlinește voia lui Dumnezeu…

 

 

slava deșartă/mândrie

a4c5a-maicaCare ar fi diferența dintre slava deșartă și mândrie?

Slava deșartă e centrată pe o umflare a egoului și o preocupare ca cei din jur să te privească:”M-ai văzut? Ai văzut? Mă vezi?”, preocuparea de a fi admirat, lăudat, onorat, ales, preferat de ceilalți. Atunci sunt robul privirilor tale și alor mele, fac tot ce pot ca tu să mă privești admirativ și ca eu să fiu încântat de felul în care mă privești tu. Pe când în mândrie nu mai am nevoie de tine. Îmi ajunge că eu sunt mulțumit, încântat de mine. Atunci sunt mândru de mine, îmi atribui toate calitățile- ce nu am, îmi imaginez că am – și nu mai am nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva.

Mândria îl exclude pe aproapele, iar slava deșartă are nevoie de aproapele.

Slava deșartă –  se manifestă atât în tehnici de a-i provoca pe ceilalți să ne laude, cât și prin tehnici, metode și cuvinte prin care îi obligăm pe unii să-i coboare pe cei din fața noastră. Fie îi coborâm noi, fie îi obligăm pe ceilalți să-i vadă mai răi, mai proști… Avem multe activități de înjosire, de punere în inferioritate a adversarului nostru care este aproapele  –  și care ar putea să-mi fure lauda sau să nu mă laude. Dacă vreau să mă vindec, puterile pe care le folosesc în aceste activități de înjosire trebuie să le mut în cuvinte și acte inverse.

Atunci când sunt bolnavă de slavă deșartă și tu îmi spui că sunt proastă, pe mine mă doare. Atunci când sunt mândră și-mi spui că sunt proastă, o să zic:”Sărmanul! Iartă-l, Doamne, că nu știe ce spune!”

Aceasta este mândria – nu exiști, nimic din ce spui nu ajunge la mine. Aproape că nu mai am nevoie nici să mă lauzi, pentru că atunci când sunt foarte mândră, laudele tale sunt atât de puține, și nu știi să mă lauzi bine, și “ M-ai lăudat cinci minute și te-ai dus să fumezi! N-ai stat tot timpul în extaz”…. Doamne, iartă-mă! :)

Apoi mai vine cineva și ne spune, mai aruncă cu câte o piatră … De aceea un remediu este să te apleci asupra oricărei acuzații, asupra oricărei învinuiri, asupra oricărei jigniri – chiar dacă nu simți că e bună-, ca asupra unui leac bun. Și să zici: “Doamne, dar dacă este adevărat? Pentru că nu știu eu care e adevărul, și de atâtea ori m-am înșelat, și mi s-a părut, încât nu am nicio dovadă. Și atunci atârn de mila Ta și Te rog, ajută-mă ca la fiecare contrarietate să accept că s-ar putea să fie adevărat.” Sau poate nu voi accepta, că nu pot, am și dovezi că nu e așa. Dar locul acesta pe care i-L fac lui Dumnezeu, acesta mă va ajuta.

task

Rugăciunea pentru toți ne învață ca și în viață să împărțim cele de trebuință cu ceilalți, ca și în viață să avem totul de obște și în unire, ca în toate să se vadă dragostea frățească, precum și ca fiecare să-și folosească darurile spre binele celorlalți așa cum poate, nu să-și ascundă talantul în pământ, nu să fie egoist și leneș. Ești înțelept? Dă sfat celui neîntelept. Ești cult? Învață pe cel neștiutor. Ești puternic? Ajută celui neputincios. Ești bogat? Ajută celui nevoiaș.

download

gând

Străduie-te să ajungi la simplitatea copilărească în purtarea cu oamenii și în rugăciunea către Dumnezeu. Simplitatea reprezintă cel mai mare bine și vrednicie a omului. Dumnezeu este cu desăvârșire simplu, fiindcă este cu desăvârșire duhovnicesc, cu desăvârșire bun. Fie ca nici sufletul tău să nu se  împartă între bine și rău.

ioan14

management

Pentru a-i îndruma pe alții, trebuie mai întâi să înveți a te conduce pe tine însuți. Când nu pot să mă stăpânesc pe mine însumi, când nu am în mine duhul stăpânirii, duhul blândeții, al sfințeniei, al iubirii și al dreptății  – atunci sunt un conducător rău.

bune maniere

Comportă-te acasă la fel de blând și de smerit cum te comporți în ospeție, în cercul oamenilor de viță nobilă sau de rang înalt, căci, în realitate, eșți un oaspete pe acest pământ.

inima

Fă-ți inima locaș permanent al credinței, nădejdii și iubirii.

res_bf968d6bf1870a2dda8aabb53402aa99_full

sfantul_ioan_de_kronstadt_2_0Neștiind intențiile și planurile lui Dumnezeu în privința noastră, adesea în necazuri, în întristări și în boli crâcnim împotriva lui Dumnezeu, reproșându-I că ne pedepsește peste puterile noastre și mai mult decât era vina noastră. După ce se sfârșesc necazurile sau cercetarea pedepsitoare a lui Dumnezeu, chiar și după o cercetare scurtă, ne convingem de faptul că necazul a fost pentru noi util și necesar. Căci ne-a făcut mai buni din punct de vedere moral și mai atenți la noi înșine, la nevoile noastre duhovnicești.

Dacă îmbrăcămintea frumoasă ar fi fost necesară nouă ca floarea pentru oricare plantă, atunci Tatăl Cel ceresc ne-ar fi înfrumusețat de o mie de ori mai bine decât trandafirii, crinii sau păunii. Dar știm  că haina noastră este un văl vremelnic sau un bandaj temporar pe rană. Fiindcă  haina a apărut în urma păcatului, atunci când  oamenii și-au cunoscut goliciunea.

Haosul se instalează atunci când predomină dezordinea în moralitatea umană, care este sufletul societății.

images